Proiectarea îmbinărilor din oțel

1. Despre acest articol

Acest articol descrie proiectarea îmbinărilor din modulul de oțel greu al StatiCAD: îmbinările de capăt ale contravântuirilor, îmbinările de capăt ale grinzilor (articulate și care transmit moment), baza stâlpului și planșa detaliilor de îmbinare. Se dau, pe rând, unde se definește fiecare tip de îmbinare, ce mărimi se introduc, ce verificări face programul și cu ce ipoteze lucrează. Pentru un exemplu pas cu pas, vezi articolul Exemplu rezolvat: cadru de oțel cu contravântuiri centrice.

info

Versiune: Proiectarea îmbinărilor poate fi folosită în versiunile în care sunt active funcțiile de oțel greu (Ultimate și Hybrid); în celelalte versiuni nu se face calculul îmbinărilor. În versiunea demo se dau liniile de calcul și desenul de detaliu numai pentru primele 3 îmbinări (capetele de grinzi / contravântuiri și bazele stâlpilor împreună). Acest articol a fost scris pentru versiunea V.10.1.2.0.

Tabelul 1 – Tipuri de îmbinări

Cod	Îmbinare	Unde se folosește	Temei
CB1	Contravântuire cu secțiune cutie crestată / țeavă, sudată de guseu	Capăt de contravântuire	ÇYTHYE 13; TBDY 9.6.6 / 9.7.5
CB2	Contravântuire din cornier / profil U, cu șuruburi pe guseu	Capăt de contravântuire	ÇYTHYE 13
CB3	Contravântuire I / H, cu șuruburi prin patru corniere de legătură pe tălpi	Capăt de contravântuire	ÇYTHYE 13
KB1	Cu o singură placă de forfecare	Capăt de grindă articulat	ÇYTHYE 13
KB2	Cu corniere duble, cu șuruburi	Capăt de grindă articulat	ÇYTHYE 13
KB3	Cu placă de capăt (înălțime parțială)	Capăt de grindă articulat	ÇYTHYE 13
KM1	Cu placă de capăt prelungită, cu șuruburi	Capăt de grindă care transmite moment	TBDY Anexa 9B.2
KM2	Cu plăci de talpă cu șuruburi	Capăt de grindă care transmite moment	TBDY Anexa 9B.3
KM3	Cu sudură cap la cap cu pătrundere completă	Capăt de grindă care transmite moment	TBDY Anexa 9B.4
KA1	Placă de bază și tije de ancoraj	Baza stâlpului	ÇYTHYE 13.7 / 13.8

2. Principii generale

2.1 Unde se definește îmbinarea

Fiecare familie de îmbinări are un implicit de proiect și, la cerere, poate fi personalizată pentru un singur element.

• Implicitele de proiect: în fila Setări generale ale proiectului > Alegerea normativului, lângă caseta Proiectarea îmbinărilor din oțel (ÇYTHYE 13) se află două butoane. „Îmbinare contravântuire…” deschide implicitul capetelor de contravântuire. Butonul „Grindă / baza stâlpului ▾” deschide un meniu: Capăt de grindă – articulat (KB1 – KB3), Capăt de grindă – care transmite moment (KM1 – KM3) și Baza stâlpului (KA1).
• Specifică elementului: butonul „Îmbinare de capăt…” din proprietățile grinzii editează separat capătul stâng și cel drept al grinzii (sau contravântuirii): „folosește implicitul proiectului”, „specială pentru acest capăt” sau „fără îmbinare”. La baza stâlpului, stâlpul se alege din lista Domeniu a ferestrei bazei stâlpului.

Programul stabilește ce implicit se aplică unui capăt de grindă: grinzilor cu capătul articulat li se aplică implicitul capătului de grindă articulat, iar grinzilor cu capătul care transmite moment (fără articulație) și legate de un stâlp de oțel de la același nivel li se aplică implicitul de moment.

2.2 Îmbinare nedefinită și insuficientă

• O îmbinare nedefinită nu afectează elementul. Dacă implicitul a fost lăsat „nedefinit”, acea familie nu se verifică; rezultatul elementului nu se schimbă.
• O îmbinare insuficientă face elementul „Insuficient”. La sfârșitul analizei, în lista de avertismente, elementele cu îmbinare insuficientă se listează cu cele mai mari rapoarte ale lor.
• Cazurile în afara domeniului (tipul nu corespunde secțiunii, tipul de moment atribuit unui capăt articulat, grinda se leagă de inima stâlpului) se comunică printr-un rând informativ separat; rezultatul elementului nu este afectat.

2.3 Raportul admis

Valoarea „Raport ≤” din aceeași casetă (implicit 0,90) este cel mai mare raport cerere / rezistență admis la toate verificările îmbinărilor; lasă o rezervă pentru ca îmbinarea să nu se epuizeze înaintea elementului. Condițiile geometrice (distanța minimă la margine, distanța între elemente, grosimea sudurii, limitele din tabele) sunt independente de raport: dacă nu sunt satisfăcute, îmbinarea se consideră insuficientă, iar în avertisment apare nota „geometrie”.

2.4 Organizarea ferestrei

Toate ferestrele de îmbinări au aceeași organizare: în stânga datele de intrare, în dreapta sus schema la scară, dedesubt tabelul de verificare (stare limită, cerere, rezistență, raport). Când modificați o valoare, tabelul și schema se reîmprospătează imediat; cererile se iau din ultima analiză. Dacă nu s-a făcut analiza, se arată numai geometria și rezistențele. În ferestrele implicitului de proiect, rândul de jos dă rezumatul tuturor elementelor care folosesc implicitul (câte sunt insuficiente, cel mai mare raport).

3. Îmbinările de capăt ale contravântuirilor (CB1 – CB3)

Se verifică îmbinarea contravântuirii cu guseul și a guseului cu grinda / stâlpul. CB1 este îmbinarea în care o contravântuire cu secțiune cutie crestată sau țeavă se leagă de guseu prin patru suduri de colț longitudinale; CB2, în care o contravântuire din cornier simplu sau profil U se leagă cu șuruburi de placă; CB3, în care o contravântuire I / H se leagă cu șuruburi de placă, prin patru corniere de legătură, de cele două tălpi. Când este bifat „Conform capacității complete a contravântuirii”, cererea este capacitatea probabilă a contravântuirii (TBDY 9.6.6); dacă bifa este scoasă, se folosesc forțele D·E. Pentru detalii și verificare manuală, vezi secțiunea 7.8 a exemplului rezolvat.

4. Îmbinările de capăt ale grinzilor articulate (KB1 – KB3)

Sunt îmbinările de forfecare ale grinzilor de oțel cu capătul articulat (grindă – stâlp sau grindă – grindă). Cererea este forța tăietoare din înfășurătoarea combinațiilor de încărcări și (la grinzile de deschidere cu contravântuiri) forța axială.

4.1 KB1 – cu o singură placă de forfecare

Figura 1 – KB1: capăt de grindă cu o singură placă de forfecare

Placa se leagă de reazem (talpa / inima stâlpului sau inima grinzii principale) cu sudură de colț pe ambele fețe, iar de inima grinzii cu un singur rând vertical de șuruburi.

Date de intrare: grosimea și materialul plăcii; diametrul și clasa șuruburilor; numărul de șuruburi; distanța s; distanța la capăt e₁ și distanța la margine e₂; grosimea sudurii a_w; la îmbinarea grindă – grindă, adâncimea și lungimea tăieturii tălpii superioare.

Verificări: grupul de șuruburi (cu excentricitatea dintre linia sudurii și axa șuruburilor, șurubul cel mai exterior), strivirea găurii în inima grinzii și în placă, curgerea prin forfecare a plăcii, ruperea prin forfecare, ruperea în bloc și încovoierea, sudura placă – reazem; dacă există tăietură, forfecarea, ruperea în bloc și încovoierea în secțiunea tăiată a inimii.

4.2 KB2 – cu corniere duble

Figura 2 – KB2: capăt de grindă cu corniere duble (exemplu cu tăietură)

Două corniere cu brațe egale se leagă de inima grinzii cu n șuruburi (forfecare dublă), iar de reazem cu 2×n șuruburi; nu există sudură. A doua casetă din rândul „Distanța s / brațul b” este lungimea brațului cornierului; caseta de grosime este grosimea cornierului.

În plus față de verificările KB1, se verifică șuruburile de la reazem (efect combinat forfecare + întindere) și, dacă există forță axială, încovoierea brațului cornierului. La șuruburile de la inimă se ține cont de excentricitate (axa șuruburilor – fața reazemului); aceasta este o ipoteză de partea siguranței.

4.3 KB3 – cu placă de capăt

Figura 3 – KB3: capăt de grindă cu placă de capăt

O placă cu înălțime parțială se leagă de inima grinzii cu sudură de colț pe ambele fețe, iar de reazem cu două rânduri verticale de șuruburi (distanța orizontală g). Lățimea plăcii se ia g + 2·e₂. În plus față de verificările șuruburilor de la reazem și ale încovoierii plăcii de la KB2, se verifică forfecarea inimii grinzii de-a lungul sudurii.

4.4 Propune automat

Butonul „Propune automat”, păstrând tipul ales, caută îmbinarea valabilă la toate capetele de grinzi care folosesc implicitul, cu cel mai mic număr de șuruburi și cea mai subțire placă (diametrul și numărul șuruburilor, distanța dintre ele, dimensiunea plăcii / cornierului, grosimea sudurii). Rezultatul se scrie în casete și poate fi modificat manual.

danger

Atenție: La îmbinările de capăt ale grinzilor articulate, partea de reazem (inima stâlpului, inima grinzii principale) nu se verifică separat. Nu se caută o limită superioară a grosimii pentru flexibilitatea la rotire a plăcii de capăt.

5. Îmbinările de capăt ale grinzilor care transmit moment (KM1 – KM3)

Sunt detaliile de îmbinare grindă – stâlp ale cadrelor care transmit moment, date în TBDY 2018 Anexa 9B. Se verifică numai capetele în care o grindă cu secțiune I / H se leagă de talpa unui stâlp I / H (pe direcția axei puternice a stâlpului).

5.1 Cererea

Îmbinarea se proiectează după momentul plastic probabil al grinzii (Anexa 9B.1.4):

• M_pr = C_pr·R_y·F_y·W_p; C_pr = (F_y + F_u) / 2F_y ≤ 1,2, la îmbinarea sudată (KM3) 1,4.
• Distanța ℓ_h de la articulația plastică la fața stâlpului se ia, după tip, din tabelele Anexei 9B.
• V_uc = (numărul de articulații)·M_pr / (deschiderea dintre articulații) + forța tăietoare din încărcări verticale; la fața stâlpului M_uc = M_pr + V_uc·ℓ_h.
• Coeficienți de rezistență: 1,00 la stările limită ductile, 0,90 la cele neductile (Anexa 9B.1.4).

5.2 KM1 – cu placă de capăt prelungită

Figura 4 – KM1: îmbinare de moment cu placă de capăt prelungită (fereastra implicitului de proiect)

La fiecare talpă sunt patru șuruburi (două în exteriorul tălpii, două în interior). Dacă „Placa de rigidizare t_s” este mai mare decât zero, se verifică îmbinarea cu placă de rigidizare, iar dacă este zero, îmbinarea fără placă de rigidizare.

Date de intrare: grosimea, lățimea (0: automat) și materialul plăcii de capăt; diametrul și clasa șuruburilor; p_fo și p_fi (de la fața exterioară / interioară a tălpii până la rândul de șuruburi); distanța la capăt d_e; distanța orizontală dintre șuruburi g; sudura inimă – placă de capăt a_w (0: pătrundere completă); grosimea plăcii de continuitate a stâlpului t_sl (0: nu există).

Verificări: întinderea șuruburilor, încovoierea plăcii de capăt (linii de curgere), la îmbinarea fără placă de rigidizare forfecarea în porțiunea prelungită, forfecarea și strivirea găurii la șuruburile din talpa comprimată, sudura inimii, încovoierea tălpii stâlpului; dacă nu există placă de continuitate, curgerea locală, flambajul și voalarea inimii stâlpului; dacă există, forța preluată de placa de continuitate.

5.3 KM2 – cu plăci de talpă cu șuruburi

Figura 5 – KM2: îmbinare de moment cu plăci de talpă cu șuruburi (specială elementului)

Plăcile de talpă se leagă de talpa stâlpului prin sudură cap la cap cu pătrundere completă, iar de talpa grinzii cu două rânduri de șuruburi; la inimă există o placă de forfecare cu un singur rând de șuruburi.

Date de intrare: grosimea și lățimea plăcii de talpă (0: talpa grinzii); numărul șuruburilor de talpă dintr-un rând și numărul șuruburilor de inimă; distanța s și distanța orizontală g; distanța la capăt e₁ și distanța de la fața stâlpului la primul șurub s₁; grosimea plăcii de la inimă; sudura placă de inimă – stâlp a_w; t_sl.

Verificări: șuruburile de talpă (forfecare + strivire), în placa de talpă curgerea la întindere, ruperea, ruperea în bloc și compresiunea, în talpa grinzii ruperea în bloc, placa de forfecare de la inimă; în plus, condiția diametrului maxim al șurubului din Ec.(9B.3).

5.4 KM3 – cu sudură cap la cap cu pătrundere completă

Figura 6 – KM3: îmbinare de moment cu sudură cap la cap cu pătrundere completă

Tălpile și inima grinzii se leagă de talpa stâlpului prin sudură cap la cap cu pătrundere completă. Grosimea plăcii de forfecare de la inimă nu poate fi mai mică decât cea a inimii grinzii (9B.4.7a); rezistența sudurii placă – stâlp se verifică cu condiția 9B.4.7(b) (a_w = 0: pătrundere completă, nu se verifică); între găurile de acces la sudură se verifică forfecarea inimii grinzii.

5.5 Limite de aplicare și placa de continuitate

Se verifică limitele de aplicare din Tabelele 9B.1 – 9B.3 ale Anexei 9B (grosimea și lățimea plăcii, distanțele dintre șuruburi, înălțimea grinzii și grosimea tălpii, înălțimea stâlpului, raportul deschidere / înălțime, clasa șuruburilor); mărimea care iese din limite se arată în rândul „Geometrie” cu nota „în afara limitelor tabelului”, iar îmbinarea se consideră insuficientă. Dacă TBDY 9.3.4.3 cere placă de continuitate și t_sl nu este definit, îmbinarea se consideră tot insuficientă.

danger

Domeniu: Dacă grinda se leagă de inima stâlpului (axa slabă), capătul se comunică ca „în afara domeniului”. La stâlpul cutie, KM2 și KM3 se verifică fără a se verifica partea de stâlp; KM1 este în afara domeniului. Nu există placă de capăt cu opt șuruburi și nici îmbinare cu secțiune de grindă slăbită (9B.5). Zona de forfecare nu se verifică în cadrul îmbinării; ea se dă în rândul TBDY 9.3.4.2 din raportul stâlpului.

5.6 Propune automat

Butonul „Propune automat”, păstrând tipul ales, caută îmbinarea cea mai ușoară valabilă la toate capetele care transmit moment și folosesc înregistrarea. Ordinea căutării: grosimea plăcii de continuitate → (KM1) placa de rigidizare → diametrul șuruburilor → (KM2) numărul de șuruburi → grosimea plăcii → distanța dintre șuruburi g → placa de forfecare de la inimă și sudura. La KM3 se caută numai placa de forfecare, sudura și placa de continuitate. Rezultatul se scrie în casete și poate fi modificat manual.

danger

Dacă nu se găsește soluție: Căutarea schimbă numai dimensiunile îmbinării; nu atinge secțiunea grinzii și a stâlpului. Dacă talpa stâlpului este subțire sau îngustă (de ex. legarea unei grinzi IPE 400 de un stâlp HEB 300 cu KM1), nicio combinație de placă / șuruburi nu trece; fereastra arată nota „nu s-a găsit soluție”, iar casetele nu se schimbă. În acest caz trebuie mărită secțiunea stâlpului sau schimbat tipul îmbinării (KM3 nu verifică încovoierea tălpii stâlpului). La KM2, Ec.(9B.3) limitează diametrul șurubului după lățimea tălpii grinzii; la grinzile cu talpă îngustă (de ex. cel mult M16 la S275 IPE 400), șuruburile de talpă și placa de forfecare de la inimă cu un singur rând de șuruburi adesea nu ajung, iar propunerea nu găsește soluție.

6. Baza stâlpului (KA1)

Figura 7 – Fereastra bazei stâlpului: implicitul de proiect

Se verifică placa de bază și tijele de ancoraj ale stâlpilor de oțel cu secțiune I / H, cutie și țeavă de la nivelul fundației. Fereastra se deschide pe calea Setări generale ale proiectului > Grindă / baza stâlpului ▾ > Baza stâlpului (KA1).

6.1 Domeniu și date de intrare

Când în lista Domeniu este selectat „Implicit de proiect”, valorile introduse se aplică tuturor stâlpilor nepersonalizați; „Stâlp de previzualizare” stabilește cu forțele cărui stâlp se calculează tabelul și schema. Când din listă se alege un stâlp, din caseta de lângă ea se alege pentru acel stâlp „folosește implicitul proiectului”, „specială pentru acest stâlp” sau „fără bază de stâlp”.

Tabelul 2 – Datele de intrare ale bazei stâlpului

Dată de intrare	Explicație
Grosimea tp	Grosimea plăcii de bază
Lungimea Lp / lățimea Bp	Lp este pe direcția axei puternice a stâlpului. 0: automat (dimensiunea stâlpului + 4·ea)
fck, A2/A1	Rezistența betonului fundației și raportul dintre suprafața de beton, mai mare decât placa, și placă (mărește rezistența la strivire; se ia în considerare cel mult 4)
Diametru / clasă, ancoraje pe latură	Ancorajele sunt în dispunere de colț; numărul pe latură este același pe cele două direcții
Ancoraje care transmit forfecarea	Numărul de ancoraje presupuse că preiau forfecarea (0: toate). La placa cu găuri mari, este posibil ca toate ancorajele să nu lucreze simultan
Distanța la margine ea	Distanța de la axa ancorajului la marginea plăcii
Coeficientul de frecare μ	La stâlpul comprimat, forfecarea preluată prin frecarea din bază (0: nu se ia; mortar 0,55, beton 0,70)
Sudură de colț aw	Sudura stâlp – placă (0: pătrundere completă, nu se verifică)
Lungimea de înglobare hef	Lungimea ancorajului în beton. 0: partea de beton nu se verifică
Capătul ancorajului	Drept, cu cârlig sau cu placă / piuliță
Placa de capăt bh	La ancorajul cu placă, latura plăcii pătrate de capăt
Marginea fundației ck	Distanța de la axa ancorajului la cea mai apropiată margine a fundației (0: nelimitat). Limitează perimetrul conului

Figura 8 – Fereastra bazei stâlpului: înregistrare specială stâlpului

6.2 Verificări și metodă

Cererea este forța axială, momentele și forța tăietoare simultane ale fiecărei combinații de încărcări la capătul inferior al stâlpului. Fiecare combinație se verifică separat pe axa puternică și pe cea slabă a stâlpului; se arată rezultatul cel mai defavorabil (în tabel se scriu combinația și axa determinante).

• Strivirea betonului (ÇYTHYE 13.7): 0,85·f_ck·A₁·√(A₂/A₁), φ = 0,65.
• Încovoierea plăcii de bază: pe partea comprimată, consola plăcii care depășește stâlpul; pe partea întinsă, porțiunea dintre ancoraj și talpa stâlpului.
• Întinderea și forfecarea ancorajului (ÇYTHYE 13.8 → 13.3.9, efect combinat). Când excentricitatea este mică, în ancoraje nu apare întindere; apare la moment mare sau când stâlpul este întins.
• Sudura stâlp – placă.
• Geometrie: distanța minimă la margine, distanța dintre ancoraje, încadrarea ancorajului în afara secțiunii stâlpului, grosimea minimă a sudurii.

6.3 Partea de beton a ancorajului (TS 500)

Când se introduce lungimea de înglobare h_ef, se verifică și rezistența ancorajului în beton. Rezistențele de proiectare se iau f_ctd = 0,35·√f_ck / 1,5 și f_yd = F_yb / 1,15.

• Ancorarea (ancoraj drept și cu cârlig; TS 500 Articolul 9.1.2): l_b = 0,12·(f_yd / f_ctd)·φ ≥ 20φ; dacă φ > 32 mm, se majorează cu 100 / (132 − φ). Ancorajul cu capăt drept se tratează ca bară profilată (filetată pe lungime), cel cu cârlig ca bară cu suprafață netedă; la cel cu cârlig, l_b crește de 1,5 ori. Lungimea necesară se reduce cu raportul dintre forța de întindere din ancoraj și forța de curgere (cel puțin l_b / 2 și 20φ). Raport = lungimea necesară / h_ef.
• Conul de beton (ancoraj cu placă; analogie cu străpungerea din TS 500 Articolul 8.3.1): întinderea totală a grupului de ancoraje de pe partea întinsă se compară, prin perimetrul u_p aflat la distanța h_ef / 2 de plăcile de capăt, cu rezistența V_pr = f_ctd·u_p·h_ef. Marginea fundației c_k limitează perimetrul.
• Strivirea plăcii de capăt (ancoraj cu placă; ÇYTHYE 13.7): strivirea betonului pe aria netă a plăcii.

danger

Adaptare: În TS 500 nu există un articol separat pentru tija de ancoraj. Verificările de aici sunt o adaptare a regulilor de ancorare a armăturii și de străpungere la ancoraj; așa se și menționează în rândul din raport. Ruperea marginii, spargerea feței laterale a ancorajelor sub forfecare și transmiterea forței în armătura fundației nu se verifică; la ancorajele apropiate de margine sau cu întindere mare trebuie evaluate separat.

6.4 Propune automat

„Propune automat” caută soluția valabilă la toți stâlpii care folosesc înregistrarea: numărul de ancoraje pe latură → diametrul ancorajului → grosimea plăcii → distanța la margine → sudura → (dacă h_ef este definit) cea mai scurtă lungime de înglobare suficientă. Lungimea / lățimea plăcii rămân automate (0). Rezultatul se scrie în casete și poate fi modificat manual.

danger

Ce nu se verifică: Cheia de forfecare, interacțiunea încovoierii pe două axe și bazele stâlpilor din afara nivelului fundației nu intră în domeniu. Dacă se schimbă numele stâlpului, înregistrarea bazei specială acelui stâlp nu se mai potrivește, iar stâlpul revine la implicitul proiectului.

7. Raportul de calcul

Rezultatele îmbinărilor se adaugă la rapoartele elementelor de oțel: în paginile grinzilor și contravântuirilor, pentru fiecare capăt un rând de îmbinare (tip, dimensiuni, cerere, raportul tuturor stărilor limită, starea geometriei, CORESPUNZĂTOR / X), iar în pagina stâlpului rândul bazei stâlpului. La elementele cu cele două capete identice se scrie un singur rând. Rapoartele care depășesc limita se arată în roșu.

8. Planșa detaliilor de îmbinare

Figura 9 – Planșa de detalii: detalii de capăt de contravântuire și de capăt de grindă articulat

Comanda „Desenează planșa detaliilor de îmbinare din oțel” din meniul clic dreapta al ecranului modelului (cu un element selectat sau pe o zonă goală) deschide pe ecranul de desen un desen nou și desenează detaliile tuturor îmbinărilor verificate în ultima analiză. Capetele cu aceleași dimensiuni se grupează într-un singur detaliu; sub fiecare detaliu se scriu elementele la care se aplică. Detaliul conține elementul, placa / cornierul, modelul șuruburilor, sudurile, cotele și o coloană de explicații. Baza stâlpului se desenează în plan și în vedere laterală.

Figura 10 – Planșa de detalii: capete de grinzi care transmit moment și baze de stâlpi

info

Reguli de desenare: Detaliile sunt la scară. Capetele contravântuirilor legate de colțul stâlp – grindă (CB1, CB2) se desenează cu geometria reală a colțului: fața stâlpului și a grinzii, unghiul θ al contravântuirii, poligonul guseului și lungimile laturilor pe cele două fețe L_b / L_k. Nodurile cu unghi sau lungimi de laturi diferite devin detalii separate. La suduri există simbol de sudură: triunghi și cota a la sudura de colț, semnul V la sudura cap la cap cu pătrundere completă. Sudurile se desenează cu linie dublă violet, șuruburile cu roșu; pentru acestea se deschid straturile CelikBulon și CelikKaynak. Planșa nu se desenează dacă nu s-a făcut analiza sau dacă nu există îmbinări verificate.

9. Ipoteze și limite cunoscute

• Pentru îmbinările de moment, TBDY Anexa 9B dă numai domeniul, coeficienții de rezistență, momentul plastic probabil, locul articulației plastice și limitele de aplicare; relațiile stărilor limită sunt preluate din pașii ANSI/AISC 358 pe care se bazează Anexa 9B.
• La baza stâlpului, ÇYTHYE dă numai strivirea betonului și verificarea ancorajului la întindere + forfecare; dimensionarea plăcii de bază se face cu metoda blocului dreptunghiular de eforturi din AISC Design Guide 1.
• Partea de beton a ancorajului se verifică prin adaptarea regulilor TS 500 și numai când se introduce lungimea de înglobare (Capitolul 6.3).
• La capătul de grindă articulat nu se verifică partea de reazem (Capitolul 4.4).
• În planșa de detalii, simbolurile de sudură sunt simplificate (nu există distincția sudură de șantier / de atelier și nici semnul sudurii pe contur); la detaliile CB3 și de capăt de grindă, reazemul este schematic.
• Rezultatele îmbinărilor aparțin ultimei analize; când se schimbă îmbinarea sau modelul, analiza trebuie refăcută.

danger

Responsabilitate: Conformitatea detaliilor de îmbinare cu condițiile de fabricație și montaj, calitatea sudurilor și regulile locale de execuție trebuie evaluate separat de inginerul responsabil al proiectului.